Interviuri

Competiția de burse de performanță științifică și sportive


Consiliul de Administrație anunță deschiderea competiției 2017-2018 pentru burse de performanță științifică și burse de merit sportiv. Bursa de performanță științifică se acordă studenților care au o activitate profesională foarte bună și au înregistrat performanțe meritorii în activitatea de cercetare științifică, iar bursele de merit sportiv pentru rezultate remarcabile Citește mai mult...

Activități interactive în cadrul InterFarma


În cadrul programului de mobilitate studențească InterFarma, care se desfășoară săptămâna aceasta la Facultatea de Farmacie din cadrul UMF Tîrgu Mureș, voluntarii Asociației Studenților Farmaciști (ASF) au demarat campania „NU stresului”, în cadrul căreia au organizat o serie de activități interactive și jocuri menite să binedispună studenții. „Ne-am propus să Citește mai mult...

Înscrieri la Rezidențiat


Ministerul Sănătății organizează, în data de 19 noiembrie 2017, concurs de intrare în Rezidențiat pentru domeniile Medicină, Medicină Dentară și Farmacie. Concursul se desfășoară numai în centrele universitare: Tîrgu Mureș, București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași și Craiova. Înscrierile la concurs se fac prin direcțiile de sănătate publică, respectiv prin ministerele cu Citește mai mult...

Socializarea şi ştiinţa în perfectă armonie

blogumf Academic, Evenimente, Interviuri Lasă un comentariu   ,

 

11174663_1568351553453436_7825202478497325811_oCongresul Internaţional pentru Studenţi, Tineri Medici şi Farmacişti „Marisiensis” 2015 s-a bucurat de un număr impresionant de ~  1000 de participanţi, care pentru o perioada de 4 zile au îmbinat în mod armonios ştiinţa, practica medicală, învăţarea cu socializarea şi distracţia.

Deschiderea festivă a acestui eveniment amplu a avut loc pe data de 22 aprilie la Teatrul Naţional din Tîrgu-Mureş unde invitaţii şi-au ocupat locurile şi au admirat scena care a găzduit oamenii reprezentativi ai Universităţii de Medicină şi Farmacie, ai congresului, Ligii Studenţilor şi nu numai. Discursurile, care s-au dovedit a fi cât se poate de deosebite şi pătrunzătoare, au fost urmate de un Cocktail Party unde socializarea a atins cote maxime, congresul fiind în mod oficial deschis cu un pahar de şampanie şi savurarea multitudinii de delicatese aflate pe masă. Simultan a avut loc şi Târgul Educaţional reprezentat de numeroase secţii cum este Chirurgia I, clinicile de Pediatrie, Neurologie, Dermatologie, Psihiatrie etc.

Ziua de joi a fost încărcată de informaţii, prezentări, cursuri şi workshopuri însă oboseala nu şi-a avut locul în clubul „Old City” unde şi-au făcut apariţia cizmele şi pălăriile de cowboy la petrecerea cu tema „ Wild Wild West”. Petrecăreţii din vest au avut de înfruntat şi o probă în care o fată curajoasă a trebuit să prindă cu un lasou un băiat urmând apoi dansul care a ţinut până dimineaţa. La fel s-a întâmplat şi la „Latino party”, care a avut loc vineri în clubul „The One”. Această petrecere a reprezentat ocazia ideală de a învăţa câţiva paşi de dans specifici alături de un instructor. Astfel, ringul de dans a prins viaţă, perechile lăsându-se purtate de ritmurile latino. Distracţia şi voia bună a fost în toi până dimineaţa.

Cu o tentă mult mai sofisticată, seara de sâmbătă a întâmpinat invitaţii la Hotelul President la „Masquerade Bal”. Măştile sclipitoare, rochiile şi costumele atent alese au umplut sala de eleganţă. Auzul invitaţilor a fost plăcut surprins de vocea studentei Sorana Mărgăraş, care a interpretat o melodie lentă, cât se poate de potrivită pentru o asemenea ocazie.

Ringul de dans a avut prilejul de a fi păşit de trupa „Mini Arabesque”, balerinele fiind o adevărată încântare prin atitudine, graţie şi talent. De asemenea, un alt moment a captat atenţia tuturor prin dansul studenţilor Norbert Wellmann, Claudiu Vartolomei şi a partenerelor lor, Andrea Székely şi Octavia Moldovan. Explozia de energie, dans, socializare şi voie bună a întreţinut atmosfera perfectă pentru încheierea congresului Marisiensis 2015.

Departamentul Social, coordonat de studentele Marina Bubău, Delia Ceteraş şi Sabina Hădărig, alături de toţi voluntarii au reuşit ca distracţia, destinderea şi socializarea să îşi aibă locul după o zi obositoare şi încărcată de informaţii.

Felicitări tuturor şi sperăm ca reuşita congresului să se oglindească şi la Marisiensis 2016!

 

Istvánfi Noémi Marta – voluntar blog.umftgm.ro

 

 

 

 


Marisiensis – Pilonul central al cercetării medicale studențești în România

blogumf Academic, Evenimente, Interviuri, Studenti Lasă un comentariu   , , , , , , ,

marisiensiPovestea care stă la baza acestui congres își are originea în evenimentul care a avut loc în anul 1995, când  Președintele Ligii  Studenților Tîrgu Mureș  de atunci, Florin Buicu, a participat la Congresul Balcanic al Sudenților și Tinerilor Medici din Salonic, Grecia. Impresionat de ceea ce a văzut acolo și conștient de beneficiul unui astfel de eveniment, Florin Buicu organizează un congres la  Tîrgu Mureș  bazat pe modelul văzut la Salonic care va reprezenta de fapt și baza Congresului Național al Studenților și Tinerilor Medici. Primordial s-a înființat datorită faptului că studenților, medicilor stagiari si rezidenților nu li se oferea posibilitatea să își publice rezulatele cercetărilor pe care ei le realizau. În anul 1999, Marian Pop, președintele LSTGM din perioada respectivă, a înființat două mari proiecte: Marisiensis si Medifun. De atunci și până astăzi Marisiensis a fost organizat an de an, având o evoluție continuă și dobândind o importanță nemaipomentă, astfel că a ajuns la performanța în care medicii de renume din toate colțurile țării doresc să-și prezinte lucrările în cadrul evenimentului.

R: Statistica ultimilor ani arată un progres evident al acestui congres, anul trecut  fiind inscrise peste 100 de lucrări științifice. Câte lucrări va găzdui cea de-a XIX-a ediție Marisiensis?

Iustinian Ioachim Simion: Congresul a luat amploare în ultimii ani, dacă acum 2-3 ani numărul lucrărilor se învârtea în jurul a 100, anul acesta debutează cu un număr de 240 de lucrări înscrise.

R: Din partea căror studeți primiți un feedback mai mare în ceea ce privește participarea activă la acest congres?

Iustinian Ioachim Simion: În anii din urmă majoritatea  celor care participau la acest congres erau stundeți din anii mai mari  5 sau 6, dar începand cu anul trecut  și inclusiv anul acesta, avem o participare foarte mare a studenților din anii 3 și 4 ,care practic a egalat-o daca nu chiar a ajuns să o depășească pe cea a studenților din anii 5, respectiv 6.

R: Studenții din anul 1 sunt interesți de astfel de activitați?

Iustinian Ioachim Simion: Da, sunt mulți studenți de anul 1 interesați , doar că aceștia participă la congres în mod pasiv, ceea ce este foarte bine pentru că doar așa vor putea dobândi cunoștiințele necesare pentru a realiza și ei în anii următori lucrări științifice din ce în ce mai bune.

R: Ce teme se vor aborda anul acesta la Marisiensis și care sunt cele mai preferate de studenți?

Iustinian Ioachim Simion: În fiecare an au fost abordate teme din ramurile chirurgicale, preclinice sau medicale și întodeuna a existat un echilibru între acestea. Depinde foarte mult și de disciplinele care au cercuri științifice, care sunt interesate să publice și desigur care sunt cele mai îndrăgite de studenți.

R: Cât timp i-ar lua unui student să pregătească o astfel de lucrare științifică și care sunt pașii pe care trebuie să îi urmeze?

Iustinian Ioachim Simion: Depinde foarte mult de amploarea lucrării pe care tu vrei să o realizezi, unele lucrări necesită cațiva ani de studiu, dar poți să pregătești o lucrare și într-o săptămână. Bineînțeles că diferențierea se va face la premiere unde nu se va putea compara, cel puțin din punct de vedere al relevanței, o lucrare care are un eșantion de 1000 de pacienți cu una care are un eșantion de 20 de pacienți de exempu. După ce ai ales o temă care ți s-ar părea ție interesantă, următorul pas este să alegi ce fel de studiu vrei să faci retrospesctiv, prospectiv, dacă vrei sa cercetezi efectul unui medicament sau manifestările postoperatorii ale anumitor intervenții pe parcursul unui timp mai indelungat. De exemplu, la lucrarea mea de anul trecut am lucrat aproape 6 luni, timp în care mi-am colectat informațiile necesare din arhive, și am ajuns intr-un final la un eșantion de aproape 1000 de pacienți.

R: Aceste lucrări trebuie coordonate de profesori?

I: Da, e foarte important să ai pe cineva care să te ghideze, informația individulă nu e suficintă și de multe ori poate fi interpretată greșit. Ai nevoie de cineva care să iți spună dacă tema ta a mai fost abordată în ultimi ani și poate de la ideea ta să pornească o cercetare mai interesantă și mai de actualitate. Oarecum lipsa cunștiințelor tale va fi completată de perezența acestui coordonator, care fiind medic, are experiența în ceea ce înseamnă lucrări științifice.

R: Ce înseamnă să fi participant pasiv?

Iustinian Ioachim Simion: Să fi participant pasiv la un congres îți aduce o expeniență inedită, e singura modalitate prin care poți să vezi efectiv cum se prezintă și cum se structurează o lucrare și nu în ultimul rând să ți pasul cu actualitatea științifică și să vezi ce înseamnă de fapt un astfel de congres.

R: Anul acesta se anunță un invitat special Acad. Prof. Dr. Leon Danaila, care a stârnit curiozitatea multor stundenți, nerăbdători să-l întâlnească pe părintele neurochirurgiei românești. Cum a răspuns  geniul neuroștiițelor la o astfel de invitație?

Iustinian Ioachim Simion: Mărturisesc că am fost personal să vorbesc cu acesta și Acad. Prof. Dr. Leon Danaila a răspuns cu mare drag acestei invitații, ceea ce ne-a bucurat foarte tare. Dar nu este singurul invitat special de anul acesta, la congres va fi prezent și Acad. Prof. Dr. Irinel Popescu care este părintele transplatului hepatic. Aceștia vor suține conferințe care sunt de mare interes pentru studenți și nu numai. Ca dovadă am avut un feedback extraordinar pentru că am făcut un anunț cu participarea Acad. Prof. Dr. Leon Danaila și în decurs de doua zile pe rețele de socializare am avut peste 24 de mii de vizualizări și chiar am fost contactat de oameni din afara UMF-ului curioși să participe la această conferință pentru că pentru aceștia Dr. Leon Danaila reprezintă nu doar un medic, ci o lecție de viață.

R: Sunt invitați și profesori din străinătate să sunsțină conferințe?

Iustinian Ioachim Simion: Da, vor fi prezenți profesori din Austria, Turcia și Italia. De exemplu dr. Andreas Blöc (conferențiar la Universitatea de Medicină din Viena) va suține o conferința mai atipică, în care la fața locului, unul dintre studenții care participă la această conferință va fi ales să iși prezinte lucrarea științifică pe baza căruia mai departe dr Andreas Blöc) va susține o conferință, va pune intrebări în sală și va exista o comunicare directă intre acesta și cei prezenți.

R: Care este feedback-ul din partea studenților străini anul acesta?

Iustinian Ioachim Simion: Studenții străini par a fi atrași de Tîrgu Mureș, le place că Marisiensis este organizat intr-un mod profi, cu bun gust, dar în același timp sunt atrași și programele sociale din cadrul congresului. Anul trecut chiar am fost surprinși de entuziasmul unor studenți din Italia care au propus organizarea unui asttfel de congres și în Italia.

R: Care sunt cele mai interesante workshopuri din această ediție Marisiensis?

Iustinian Ioachim Simion: Anul acesta am pus accent pe partea de chirurgie, am întărit o colaborare extraordinară cu SSCR-ul care va avea un număr mare de workshopuri atât basic cât și advanced cuprinzând workshopuri precum noduri și suturi, schimburi de valvă semilunară, de urologie, de chirugie cardiacă, chirurgie pediatrică, chirurgie generală etc. Și anul acesta am făcut în așa fel încât toți cei doritori să participe la aceste workshopuri să o poată face, oferind un număr foarte mare de locuri la aceste workshopuri, avem peste 200 de locuri la cele de chirurgie, organizate cu ajutorul SSCR. Pe lângă acestea, vreau să amintesc un alt workshop interesant care a luat amploare în ultimii ani și anume cel de medicină în penitenciar, unde studenții au ocazia să afle tot felul de informații legate de psihoanaliză și modul în care deținuții trebuie abordați si tratați. Deci efectiv se va merge la penitenciar, se va intra în sectorul de deținere și se va discuta față în față cu deținuții, cărora li se va preda un curs inițial de către angajații penitenciarului și pe baza acestui curs studeții vor putea pune tot felul de intebări.

R: Miercuri, 22 Aprilie, va avea loc ceremonia de deschidere. Cum se va desfăsura această ceremonie și cine sunt invitații speciali?

Iustinian Ioachim Simion: La deschiderea oficială va fi prezentă conducerea UMF-ului, Liga Studenților, oficialități ale orașului și fiecare entitate va prezenta câte un speach legat de congresul Marisiensis. La deschiderea oficială, în prezidiu, ne va onora cu prezența și Ministrul Apărării Naționale Domnul Mircea Dușa. După toate acestea, în foaierul de la Teatrul Național se va putea servi un pahar de șampanie urmând ca de joi dimineață să înceapă efectiv partea științifică a congresului.

Anul acesta maratonul lucrărilor științifice, Congresul  Internațional Marisiensis organizat de Liga Studenților Tîrgu Mureș, ajunge la cea de a XIX-a  ediție, care se va desfășura în perioada 22-26 Aprilie 2015 în cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș. Ceremonia de deschidere va avea loc Miercuri, 22 Aprilie, la Teatrul Național Tîrgu Mureș începând cu ora 18:00.

Grațiana Lateș – voluntar blog.lstgm.ro

 


Cunoaşterea zonei psy

blogumf Academic, Evenimente, Interviuri Lasă un comentariu   , , , , , , ,
psy

foto: dr. Lucian Ilie, dr. Cosmin Popa

Am avut prilejul de a discuta cu Dr. Cosmin Popa, cel care a organizat Cercul de Psihologie şi Psihoterapie în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie şi care ne-a împărtăşit scopul şi viziunea sa asupra psihoterapiei. Întrebat care este scopul şi ce anume l-a determinat să iniţieze acest proiect, răspunsul a fost promt şi clar: „Vrem să promovăm psihologia variată ştiinţific; psihologia are foarte multe studii care arată că într-adevăr există anumite tehnici şi metode care pot ajuta foarte mult pacienţii aflaţi în dificultate. În afară de asta, tehnicile de comunicare care fac parte din psihoterapia cognitiv-comportamentală ajută studenţii să poată comunica mai uşor cu viitorii pacienţi, indiferent de specialitate. De asemenea, trebuie să fim tot timpul conectaţi la tot ce apare nou: studii, comunicări ş.a.m.d.”

Nu în mod întâmplător, cele două conferinţe au fost susţinute de cadre didactice diferite, persoane care au o anumită influenţă asupra acestui domeniu. Fiecare a avut rolul de a transmite un anumit mesaj: „ Primul, Dr. Lucian Ile, după părerea mea este unul din cei mai buni psihologi din ţară, un bun practician şi un bun cercetător. El a intrat cu o temă de psihopatologie, introductivă, care acoperă şi celelalte prelegeri care vor urma. Dr. Virgil Ciomoş, a venit pentru că am considerat că şi partea filozofică este importantă, respectiv abordarea omului ca şi dinamică, nu ca un obiect.[…]. Există această critică că în psihologia şi medicina din ziua de astăzi, din cauza lipsei de timp şi resurse, omul este văzut doar ca o persoană care trebuie tratată. Şi nu în ultimul rând, Dr. Mugur Ciumăgeanu care este un foarte bun comunicator.” Cel din urmă ne va vorbi despre istoria psihoterapiei în România deoarece „ este bine să vedem de unde am plecat şi unde am ajuns, respectiv care este stadiul actual al cunoaşterii în psihoterapie.”

Datorită complexităţii acestei ramuri a medicinei, Dr. Cosmin Popa a continuat prin evidenţierea importanţei acesteia, afirmând că: „Sunt foarte multe studii care arată că psihoterapia cognitiv- comportamentală are efecte similare asupra creierului cu cea a medicaţiei antidepresive. De ce să îi dăm pacientului o doză mare de medicamente dacă putem combina psihoterapia cognitiv- comportamentală cu o doză uşoară de medicaţie?! E important să ştim că există două modele de tratament: cel american şi cel european. Primul asociază automat psihoterapia cu un tratament anxiolitic/ antidepresiv uşor, spre deosebire de cel european care abordează psihoterapia şi asociază un tratament medicamentos doar în cazul în care terapia eşuează.”

Fiind prezent la fiecare conferinţă, una din întrebările adresate a fost legată de reuşita transmiterii mesajului propus de cele două cadre didactice, la care răspunsul a fost următorul: „ Da, în mare da. Desigur există diferenţe conceptuale. Eventual ar trebui lucrat la un limbaj de interfaţă, respectiv adaptarea limbajului psihologic la public. Astfel toată lumea să înţeleagă de fapt despre ce este vorba, deoarece uneori termenii tehnici nu sunt înţeleşi.”

În încheiere, acesta a punctat statusul psihoterapiei în ţara noastră, afirmând că „ În momentul de faţă psihoterapia se foloseşte, pentru că o problemă psihologică trebuie tratată psihologic. Până la urmă verbalizarea are rol de alinare a suferinţei. Terapia cognitiv- comportamentală este ca un fel de  <coaching> în care învăţăm pacientul să îşi controleze gândurile, să îşi înfrunte fricile şi să îi fie bine. „

De asemenea, medicul psiholog şi psihoterapeut va dori să ştie care a fost părerea studenţilor legată de aceste prelegeri, astfel va cere un feedback din partea acestora pe facebook sau prin completarea unui chestionar.

În data de 17 aprilie 2015, în sala I din Universitatea de Medicină şi Farmacie va avea loc cea de-a 3-a conferinţă intitulată „ Istoria Psihoterapiei în România”. Vă aşteptăm într-un număr cât mai mare!

Istvanfi Noemi – voluntar blog.lstgm.ro


Work hard, play hard

blogumf Interviuri Lasă un comentariu   , , , ,

dr Russu OctavDoctorul Russu Octav este medic primar la clinica de Ortopedie din Tîrgu Mureș, absolvent al Universității de Medicină si Farmacie, promoția 1996. Nu în mod ciudat, dr. Russu a trecut de cealalta parte a catedrei încă din anul 2002, inițial ca si preparator, apoi ca și asistent universitar la disciplina Ortopedie-Traumatologie.

Având in vedere ca dr. Russu s-a născut si a crescut în Tîrgu Mureș, o astfel de viață de student, precum el însuși declară, are atât avantaje, precum comoditatea statului acasă, bugetul puțin mai mare, dar și dezavantaje.  “Asta nu înseamnă că nu te poți distra. Dimpotrivă, trebuie să existe un echilibru între a învăța și a te distra. Trebuie să faci totul cu entuziasm.”  Întrebat fiind care este localul preferat din Tirgu Mureș, Octav a răspuns prompt: “Office. E un local unde mă simt ca acasă. Dacă la status-ul meu pe Facebook scrie “Home”, inseamnă că sunt la Office. E un local de suflet, s-au legat multe prietenii de durată pe acolo. E un local studențesc.” …, dar asta nu înseamnă că a neglijat facultatea. Dr. Russu Octav a absolvit facultatea in anul 1996 cu media 9,29 urmând să susțină concursul de rezidențiat și să fie admis ca și medic rezident în specialitatea Ortopedie-Traumatologie. Cinci ani mai târziu, după ce a trecut în spatele catedrei, dr. Russu pasionat fiind de tehnologie, a început să implementeze cele mai noi și accesibile tehnologii în predare “…în 2002 predam cursurile pe prezentări power point, eram una din cele 2 discipline la care se foloseau prezentările pe calculator. Tehnologia nu trebuie neglijată, spre exemplu anul trecut, 2014, am participat la Marisiensis, am făcut o transmisie live din sala de operații…”

În concluzie, dr. Russu Octav dorește să ne transmită nouă, studenților de la UMF Tirgu Mureș să ne găsim echilibrul, balanța între învățat si distracție şi să le facem pe toate cu entuziasm, precum însuși afirmă: “Work hard, play hard!”

Vlad Vunvulea – voluntar blog.umftgm.ro


Interviu cu rectorul UMF, prof. dr. Leonard Azamfirei

blogumf Interviuri Lasă un comentariu  

Cum a fost admiterea?

Am dat admiterea in 1986, am venit în Tîrgu Mureș din Botoșani, într-un oraș în care nu am fost niciodată până în momentul admiterii. Prima impresie a fost una extraordinară pentru că am avut contact cu acest campus splendid, unicat in țară din punct de vedere al așezării, al generozității spațiului, al mediului ambiant al clădirii, si gândul meu atunci a fost “eu trebuie să devin student aici”. Îmi aduc aminte că la vremea respectivă se cumpărau la chioșcurile de ziare illustrate cu orașul Tîrgu Mureș și în acea zi mi-am cumpărat o ilustrată cu frontispiciul Universității de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș. Admiterea a fost o admitere dificilă pentru că atunci se dădea examen din trei probe: chimie, biologie si fizică. A fost o concurență foarte mare, cred că vreo 11 sau 12 pe un loc. Perioada de așteptare a fost una foarte lungă, se dădea examen îîn datele de 15-16-17 Iulie și rezultatele se dădeau la sfârșitul lunii. Practic au fost 2 săptămâni de așteptare, de tensiune care s-au soldat până la urmă cu o veste bună pe care mi-a dat-o tatal meu, el venind aici să vadă rezultatul. Era vremea în care nu exista benzină, se dadea benzina pe cartelă. Era foarte dificil și costisitor pentru cineva să vină cu masina 320 de km dus și întors, așa încât și efortul deplasării mele la vremea respectivă a fost unul foarte mare.

Unde ați locuit pe perioada examenului?

Am stat pe perioada examenului, pentru că am venit cu o săptămână înainte, la camping într-o căsuță de lemn. Îmi aduc aminte că pentru mai bine de 10 zile am locuit într-o căsuță de lemn, viața la țara, a fost o perioadă inedită care a avut farmecul ei.

Care era structura UMF când erați dvs. student?

Erau 3 facultăți, Medicină, Medicină Dentară și de Farmacie, Facultatea de Medicină avea 2 secții: Medicină Generală și Pediatrie. La fiecare dintre facultăți erau programele de limba română și limba maghiară, cu diferența că admiterea se dadea împreuna, nu separat pe linie de studii. Numărul de studenți admiși depindea exclusiv de media care a fost obținută la admitere.

Nu se ținea cont de numărul de locuri?

Era un număr de locuri repartizat de Ministerul Învățământului, dar nu era impărțit pe linii de studii de romană sau maghiară.

Ați avut alte opțiuni în afară de medicină cand ați terminat clasa a 12a?

Nu, gândul meu era să fac medicină din copilarie. Dovada este că am facut liceul sanitar prin urmare a fost o introducere în lumea medicală. Nu mi-a trecut niciodată prin minte să fac altceva deși mi-ar fi plăcut arhitectura. E o pasiune de-a mea neaplicată, dar ca și satisfacție estetică și acum mă uit cu bucurie la albume de arhitectură, la clădiri care au personalitate. În vremurile mai din urmă am făcut și Facultatea de drept după ce deja am devenit medic, din motive mai mult practice că sa mă pot descurca mai cu ușurință în hățișurile birocratice, legislative pe care le are o funcție de conducere.

Care e cea mai mare diferență între UMF de acum și UMF de când erați dvs. student?

Sunt diferențe și bune și mai puțin bune. Diferențele în bine sunt preponderente, există o oferta de studii mai largă, exisă un număr de locuri care face facultatea accesibila mai multor studenți, exista posibilitatea de conectare internațională și de călătorie a studenților în alte țări, peste toate există libertatea de a spune opinia și de a fi ascultat atunci când ceea ce spui are noima și sens în interesul intregii comunități. Pe cealaltă parte, poate că exista o rigoare mai mare care provenea dintr-o selecție mai serioasă în momentul admiterii, astfel că cei care erau admisi deja treceau de o probă de memorie de inteligență, de sinteză care ulterior le-a fost utilă pe parcursul formării lor profesionale.

Cum erau profesorii de atunci față de cei de acum?

Erau profesori pentru care și acum, noi, generația de care aparțin, le purtam respectul și amintirea, unii nu mai sunt printre noi, alții s-au pensionat. Aveau rigoare în lucrul pe care îl făceau, cursurile erau făcute cu multă seriozitate, cu informații care se străduiau să le aduca la zi, chiar dacă nu aveau la-ndemână toată tehnică multimedia pe care o avem azi la dispoziție. În general vorbind, profesorii erau severi, și noi ne tatam severitatii lor. Nu pot să spun însă ca profesorii au o calitate inferioară, ci din contră, cred ca au un plus de valoare care provine din faptul că au avut contact, mai ușor și mai larg cu resursele științifice din alte țări. Generația mea și mai ales cea care vine după mine, practic sunt cadre didactice care fiecare a umblă în laboratoare din străinătate, în clinici din străinăte, au vazut cum se pune problema și în alta parte și cred că deschiderea pe care acolo au învațat-o se regăsește și în atmosfera universității. Însă trebuie sa admitem că și din vedere statistic în orice structura, inclusiv într-o universitate, există oameni mai performanți și oameni mai puțin performanți pe care trebuie, pe unii să încercăm să îi promovăm, iar pe ceilalți să îi ajutăm să devină si ei performanți.

Ați avut restanțe în timpul facultății?

Nu.

Cum vă pregăteați pentru sesiune? Aveați un fel de ritual?

Studentul a ramăs la fel și sunt convins că nu se va schimba nimic în acest sens față de acu 25-30 de ani. Studenții au priorități care se schimba de-a lungul timpului. Pe perioada cursurilor și studenții de atunci aveau seri cu caracter, hai să îi spun, social, se indrăgosteau, se supărau, se intristau, aveau restanțe, aveau succese, mergeau la chefuri, invățau mai ales în sesiune, ața cum se intamplă și azitazi. Nu cred că se schimbă modelul studentului, mulți funcționeaza după principiul “minimul efort”. Eu insă am fost din categoria studenților care erau considerați mai tocilari și confirmă poate încă o data acea afirmație pe cred că Steve Jobs a facut-o cândva “Atenție, purtați-vă frumos cu tocilarii fiindcă nu știți când o să vă ajungă șefi.

Care e cea mai placută amintire a dumneavoastră din timpul facultății?

Este o amintire foarte plăcuta momentul în care am absolvit universitatea. Festivitatea a fost una care mi-a rămas în minte pentru că era rezultatul unui parcurs de 6 ani, eu vnind dintr-o familie care nu a avut nimic de-a face cu medicina până la mine. Am mai avut o bucurie, chiar după revoluție, am reușit să merg printr-un program pe care-l derula universitatea la o clnica chirurgicală din Paris și am văzut pentru prima dată ce înseamnă occidentul în anul 1990. Am văzut o altfel de viață pe care o vedeam doar in filme sau cărți. Acel moment a fost unul destul de șocant pentru mine, crescut fiind într-o perioadă comunistă în care libertațile erau limitate. Paradoxal nu mi-a trecut niciodată prin minte ideea de a pleca în altă țară definitiv. Îmi place mult să călătoresc, am avut șansa să văd aproape toată lumea, dar am plecat cu gândul că mă întorc acasă pentru că statutul de immigrant într-o altă țară nu cred că se potrivește cu mine. Probabil că o imigrare făcută la o vârstă mai tânără este altfel percepută de cel care o face, dar și de cei care te primesc, dar in Europa lucrurile stau destul de prost din punct de vedere al acceptării celor de acolo a celor care vin din altă țară.

Ce activități extracuriculare practicati?

Sunt un cinefil pasionat, din păcate timpul nu îmi permite ceea ce aș vrea să fac. Am o cinematecă care ar face invidios orice iubitor de filme, peste 5000 de filme intr-un spațiu care este al meu, privat. Acasă am un microcinematograf și în timpul liber îmi place să văd filmele mai vechi, îmi plac filmele alb negru, filmele care au apărut mai ales in perioada anterioară anilor ’70. Imi place foarte mult muzica și ascult cu bucurie muzica, și acolo unde simt că este un concert la care mi-ar placea să merg, indifferent unde este acest concert, dacă timpul îmi permite fac efortul necesar de a participa.

Cum erau căminele studențești? Unde locuiați în timpul studenției?

În cea mai mare parte a studenției am locuit în căminul 3, în camera 224. Locuiam ințial câte 3, apoi am devenit student de an mare și am rămas 2 în camera. Condițiile, din punct de vedere al aglomerației, erau mai bune pentru că erau mai puțini studenți la nivel de universitate. Pentru studenți, în primul rând, conteaza atmosfera de cămin, perioada de atunci este cea mai palpitantă din viața mea pentru că am ințeles cum se poate trăi și altcumva decât acasă cu parinții, mi-am format prieteni și cu unii dintre ei am rămas și până azi.

În ce mod a fost UMF-ul afectat de revoluție? Care au fost primele diferențe sesizabile?

Revoluția a prins UMF-ul într-un moment oarecum nepregătit, ea insăși venind pe nepregătite. Au fost câteva luni după revoluție în care atmosfera a fost foarte tulbure. Au fost 2 probleme majore. Era problema pe atunci numită “comuniști vs non-comuniști”, o conducere care la vremea respectivă era numită de partid și care după revoluție, prin definiție, de unii era contestată aprioric, deși oamenii erau probabil oameni de calitate, aveau dupa ei apartenența aproape obligatorie la un partid care nu era foarte iubit de popor. Pe de altă parte, abordarea romano-maghiara din anii 1990 care s-a văzut și în afara universității, a aparut în urma unor revendicări și intenții de scindare. Aceste 2 categorii de evenimente au influențat anii 1990-1991 până s-au reașezat lucrurile. Această situație nu a afectat procesul didactic, eu cred că eram în anul 4 sau 5 la momentul revoluției, au fost câteva săptămâni în care nu știam ce se intamplă, dar într-o bună măsură această perioadă scurtă a fost pe perioada vacanței de iarnă. Cei care nu eram din Tîrgu Mureș și ne-am întors am găsit lucrurile puțin mai reașezate. Noi eram mai vocali la vremea respectivă, era perioada în care au început să prindă eficiența vocile studenților care s-au conturat foarte repede în asociații studențești și noile structuri ale universității au trebuit din momentul acela înainte să țină cont de o voce care contează, și anume vocea studentului

Ce moment v-ar plăcea să retrăiți din perioada studenției?­

E legată puțin de perioada absolvirii, dar cred că mi-ar plăcea să trăiesc câteva momente legate de activitățile voluntare pe care le făceam când eram student în anii 3-4, lucrând la chirurgie. Au fost perioadele în care puteam să intru și eu în sala de operație și să mă consider un mic medic în devenire și pentru un student atunci când i se acorda încredere din partea cuiva contează foarte mult. Au fost însă și evenimente extra profesionale de care îmi aduc aminte cu plăcere. Unul dintre ele este atunci când părinții mei, spre terminarea universității mi-au făcut cadou o mașină. Era o dacie fabricată la Pitești. Mie îmi plac și mașinile foarte mult, la nivelul de atunci a avea o mașina era deja o performanță, și eram foarte mândru că aveam mașina mea. Aveam bani să o intrețin, trebuia să ii pun benzina, sa o duc la service, dar eram bucuros că aveam mașina mea.­­